i think i'd do anything to keep you around
Capitolul esuat...
Pentru cei care, din cand in cand, mai citesc chestiile acestea: am un limbaj simplu si nu prea cunosc neologisme sau fraze inteligente, putina putere descriptiva din pacate, sunt un om simplu, cu limbaj la fel. Admir persoanele care au capacitatea de geniu, eu nu sunt un geniu.
O chestie curioasa despre viata: Traim, dar traim cu adevarat? Cum traim, de ce... sunt intrebari putin prea generale. Un lucru care din pacate face parte din raspunsul la oricare intrebare despre viata e acesta: plata. Din momentul in care te nasti, de la prima raza de soare care iti palmuieste fata si te sperii ca obrazul iti arde, esti o marfa, un bun, esti inferior, esti intersanjabil. Valoarea ta la nastere este 0, te nasti in genunchi, cu palmele pe pamant si privirea fixata sub orizont, pentru ca inca nu iti permiti sa platesti pretul sa poti privi in sus.
Totul are un pret si totul se plateste. Adevarul e ca, sunt si lucruri gratis; pana cand le pune cineva un pret. Noroiul e gratis, dar din momentul in care samanta adapostita in el prinde radacina, noroiul capata valoare , viata iti va cere niste maruntis ca sa poti consuma roadele mocirlei. Totul din jurul tau costa ceva, dar macar ai libertate nu? Nu mai suntem sclavi , muncind pe camp fara sa primim nimic in schimb, decat bataturi si varsare de sudoare si sange. Esti sigur de asta? Intr-un mod poetic, as putea spune ca viata e pretul pentru vise, dar simt ca as gresi. Omul nu a fost niciodata liber, si nu este nici in prezent. Poti sa traiesti cat vrei din vise si iubire, dar pana la urma cand tragi linie si faci totalul, tot va trebui sa platesti ceva pentru ca existi.
Cand esti mic, nu ai valoare inca in lume, esti neinsemnat, si e gresit sa te bazezi pe lucrurile din exteriorul tau sa genereze aceea valoare. Viata te va analiza, te va intoarce pe toate partile si iti va da un pret; daca te vei baza pe acest pret, nu te va cumpara nimeni. Valoarea ta trebuie proiectata din interior, si asa vei reusi; nu trebuie ca pretul tau sa fie mai mare ca al celorlalti, trebuie doar sa fii mai valoros. De exemplu pe moment motto-ul meu e "valoarea vietii mele este egala cu numarul de vieti pe care le pot ajuta sa devina valoroase", poate il voi schimba poate nu.
Omul mereu va tanji dupa miracole. Sa consideram putin ce inseamna un miracol. E o asteptare sa se intample ceva din senin fara ca tu sa depui efort deloc. Daca e asa , putem considera imposibilul ca opusul miracolului, ceva pentru care lupti si nici in ruptul capului nu se va indeplini. Acum sa consideram viata; viata este un punct mobil intre imposibil si miracol. Directia punctului depinde doar de tine.
voi continua maine
Capitolul esuat...
Pentru cei care, din cand in cand, mai citesc chestiile acestea: am un limbaj simplu si nu prea cunosc neologisme sau fraze inteligente, putina putere descriptiva din pacate, sunt un om simplu, cu limbaj la fel. Admir persoanele care au capacitatea de geniu, eu nu sunt un geniu.
O chestie curioasa despre viata: Traim, dar traim cu adevarat? Cum traim, de ce... sunt intrebari putin prea generale. Un lucru care din pacate face parte din raspunsul la oricare intrebare despre viata e acesta: plata. Din momentul in care te nasti, de la prima raza de soare care iti palmuieste fata si te sperii ca obrazul iti arde, esti o marfa, un bun, esti inferior, esti intersanjabil. Valoarea ta la nastere este 0, te nasti in genunchi, cu palmele pe pamant si privirea fixata sub orizont, pentru ca inca nu iti permiti sa platesti pretul sa poti privi in sus.
Totul are un pret si totul se plateste. Adevarul e ca, sunt si lucruri gratis; pana cand le pune cineva un pret. Noroiul e gratis, dar din momentul in care samanta adapostita in el prinde radacina, noroiul capata valoare , viata iti va cere niste maruntis ca sa poti consuma roadele mocirlei. Totul din jurul tau costa ceva, dar macar ai libertate nu? Nu mai suntem sclavi , muncind pe camp fara sa primim nimic in schimb, decat bataturi si varsare de sudoare si sange. Esti sigur de asta? Intr-un mod poetic, as putea spune ca viata e pretul pentru vise, dar simt ca as gresi. Omul nu a fost niciodata liber, si nu este nici in prezent. Poti sa traiesti cat vrei din vise si iubire, dar pana la urma cand tragi linie si faci totalul, tot va trebui sa platesti ceva pentru ca existi.
Cand esti mic, nu ai valoare inca in lume, esti neinsemnat, si e gresit sa te bazezi pe lucrurile din exteriorul tau sa genereze aceea valoare. Viata te va analiza, te va intoarce pe toate partile si iti va da un pret; daca te vei baza pe acest pret, nu te va cumpara nimeni. Valoarea ta trebuie proiectata din interior, si asa vei reusi; nu trebuie ca pretul tau sa fie mai mare ca al celorlalti, trebuie doar sa fii mai valoros. De exemplu pe moment motto-ul meu e "valoarea vietii mele este egala cu numarul de vieti pe care le pot ajuta sa devina valoroase", poate il voi schimba poate nu.
Omul mereu va tanji dupa miracole. Sa consideram putin ce inseamna un miracol. E o asteptare sa se intample ceva din senin fara ca tu sa depui efort deloc. Daca e asa , putem considera imposibilul ca opusul miracolului, ceva pentru care lupti si nici in ruptul capului nu se va indeplini. Acum sa consideram viata; viata este un punct mobil intre imposibil si miracol. Directia punctului depinde doar de tine.
voi continua maine
Comentarii
Trimiteți un comentariu