Postări

Who we are

Imagine
Imaginati-va ca in acest cub se afla sufletul uman, o figura geometrica ce adaposteste un miracol, dar limitat la 3 dimensiuni si supus la presiunea unei a 4-a, timpul. Din cauza limitarilor, sufletul uman incepe sa isi abandoneze scopul de miracol, multumindu-se sa faca parte dintr-un spatiu monoton. A 5-a dimensiune e societatea, a carei preocupare e sa existe intr-un ritm accelerat de schimbare ( connecting widly at the cost of connecting deeply ), mana in mana cu natura umana care pedepseste tot ceea ce e previzibil, asa ca incet, incet, suntem impinsi fie sa ne descoperim, fie sa ne pierdem. Asa ca ramanem in acest cub, unde ne lasam fricile sa ne transforme in prizonieri ai comoditatii, singura conexiune cu exteriorul fiind niste fire subtiri care tind sa ne lege de fericire si dezastru in mod egal, in mod implicit creand in noi doua abisuri, lumina si intuneric, care trebuie sa existe simultan, altfel am fi fragmente in miscare. Si atunci, in mod firesc, cautam o evada...

Despre anumite variabile

Suntem De mic copil stiam ca sunt altfel. Eram altfel, sunt altfel. Era noapte la trecerea dintre ani si eram pe balcon priving cum lumini si zgomote perturbau o seara calma; priveam spre camera ce o lasasem in urma, plina de oameni in continua miscare printre sticle de alcool si petele inca proaspete de bautura varsate pe covor, ca doar daca e dezmat sa fie atunci pana la capat. Eu nu vedeam pe nimeni, eram static si nu mai recunosteam nici o figura; "Nu am loc aici, nu stiu cine sunt oamenii acestia"... Era ceva parca animalic in  mine ce dorea sa se alature veseliei pe baza de aburi ceva ce dorea sa se alature turmei. Pentru o clipa, alcoolul dizolva linia intre om si zeu, dar orice evadare are un pret pe care nu il mai platim doar noi singuri. Dar, daca mai exista vreo diferenta intre un introvertit sau un extrovertit, alcoolul o rezolva. In aceea clipa in care in mine se dadea lupta dintre ratiune si instinct am realizat cu adevarat cat sunt de singur. Nu cautam ...
Imagine
"Pe drumul unei noi zi cresc florile trecutului. Nu ai vrea sa zbori?" Mihai                                                Micul Nicaieri ( subcapitolul 4 )     Aici e iadul, dar aici mai e si speranta. Aici e speranta, in infernul zambetelor false, si e destula cat sa te umple pe tine pahar rasturnat ce te rezemi in cioburi. Pe tine, ce te-ai luptat sa te eliberezi de aceleasi fantome ce acum te bantuie, pe tine ce acum arzi ca o flacare ce cere iertare unei furtuni. Aici in Micul Nicaieri stau ridicate doar ziduri, ce le cladesc zi de zi suflete care se tem de ce le-ar putea fura altii. Au ajuns sa iubeasca mai mult zidurile decat ceea ce ele apara, isi ascund umbra intre pietricele si se feresc de cei ce cauta diamante.     ...
Imagine
"E mai mult decat distanta acum. E si timp" Mihai     Tot ceea ce nu este ( subcapitolul 3 )                  Atat de multa suferinta in jur, imi aminteste de o vreme tulbure in ceruri. Pe vremea cand omul nu cunoscuse suferinta, pe vremea cand ingerii nu stiau ce inseamna sa ridici mana impotriva altuia. Apoi ceva s-a intamplat. Primul strop de sange s-a prelins in jos pe obraz din tampla celui care se razvratise. Noaptea au cazut ingerii, ziua a cazut omul.                  Dar imi amintesc de inger, de el, dar nu imi amintesc numele, imi amintesc de chipul lui dar nu imi amintesc zambetul lui. Imi era aproape dar totusi eram atat de diferiti, el dorea puterea, eu doream sa fiu puternic. El a fost izgonit iar eu m-am prabusit intentionat. Credeam ca a ajuns si el aici, dar se pare ca m-am inselat, nu ii simt prezenta. Dar altceva ma sperie.             ...
Imagine
"Tu nu esti mort, tu esti in ratacire, suflet al nostru care atata plangi" Dante                                Cu ochii intredeschisi ( subcapitolul 2 )                        Am cazut precum o cometa, invaluit in flacari si vise, dar prabusirea mea nu a cauzat nici o rana pamantului, el m-a primit calduros, cu bratele deschise, gata sa imi serveasca drept casa, drept meleaguri parintesti, un refugiu pana in ziua cand aripile mi se vor reface, si voi fi pregatit din nou sa devin pretendent la paradis. Stau in genunchi, cu palmele pe pamant, cu ochii intredeschsi, pentru ca nu sunt pregatit inca sa platesc pretul pentru a privi in sus. Deschid ochii, prima raza de soare imi palmuieste chipul si ma speriu ca obrazul imi arde. Asa am cunoscut primul rasarit de dupa ploaie.  ...

Primul capitol

Imagine
Cateva randuri din primul capitol care l-am inceput aseara, cu asta dau startul                                         Paradis si Dincolo de tine                                   Cap I "Pana cand soarele va rasari si pentru voi, tenebrelor" Mihai                                                                 Ploaie in Paradis ( subcapitolul 1 )...

Pasiuni

Imagine
cateodata ma dezgust. un om de inteligenta mea, caruia pe neasteptate ii place sa recidiveze la partea de bestie pentru ca pofteste tentatia,se lasa prizonier placerii, in absenta inhibitiei ce lasa loc dezlantuirii, pentru ca tanjeste pana la limita nebuniei dupa pasiunea ce rupe orice fibra ce nu apartine corpului, pentru a deveni un neleguit in lumea ei, care sa cotropeasca tot ce e mai senzual, mai animalic in ea, tot ce si-a dorit si s-a temut sa ceara, nu a avut glas, asa ca am venit sa ii daruiesc zgomotul. totul incepe simplu; imi place sa te privesc, sa stiu ca in interiorul tau e o inima pregatita sa o ia razna, gata sa mi te predea pentru cateva clipe, gata sa te dezbrace ca sa te pot pedepsi cu tot ceea ce nu exista in lipsa atingerii. cateva soapte care imi ard tot aerul din plamani, asa ca, flamand, ma apropiu de tine sa iti rapesc cateva respiratii, iti mangai usor fata ca sa iti distrag atentia de la crima ce urmeaza sa o comit, o crima ce tu ai ...