"E mai mult decat distanta acum. E si timp" Mihai

 

 Tot ceea ce nu este ( subcapitolul 3 )


                 Atat de multa suferinta in jur, imi aminteste de o vreme tulbure in ceruri. Pe vremea cand omul nu cunoscuse suferinta, pe vremea cand ingerii nu stiau ce inseamna sa ridici mana impotriva altuia. Apoi ceva s-a intamplat. Primul strop de sange s-a prelins in jos pe obraz din tampla celui care se razvratise. Noaptea au cazut ingerii, ziua a cazut omul.

                 Dar imi amintesc de inger, de el, dar nu imi amintesc numele, imi amintesc de chipul lui dar nu imi amintesc zambetul lui. Imi era aproape dar totusi eram atat de diferiti, el dorea puterea, eu doream sa fiu puternic. El a fost izgonit iar eu m-am prabusit intentionat. Credeam ca a ajuns si el aici, dar se pare ca m-am inselat, nu ii simt prezenta. Dar altceva ma sperie.

                 Ma gandeam ca razvratirea lui a ars deja pamantul si tot ceea ce cuprinde el, dar nu ii vad semnul nicaieri. In schimb vad pamantul gata sa izbucneasca in flacari, chinuit de oamenii ce isi dau singuri foc. Vad prea multe masti si prea putine chipuri. Ma agreseaza un gand ce il voi numi optimism, dupa cum voi afla mai tarziu, care imi spune sa am speranta. Speranta. Ce speranta are gheata intr-un infern viu?

                 Am ajuns aici printre oameni, dar parca merg printre fantome, parca sunt doar transparente intr-un haos iluzoriu numit societate, care precum o curva te iubeste mai mult cu cat o platesti mai bine. Dar aceea nu e iubire. Ce s-a intamplat cu tine om, de ai ajuns sa te trezesti doar ca sa plangi pentru a visa din nou. Niciodata parca nu ati fost mai multi si totusi, atat de singuri.

                 Eu unul inca nu stiu nimic, dar asa pot creea absolut totul. Nu pot denumi inca ce e speranta si nu pot inca defini inca lucrurile ce ma vor incerca. Se pare ca in calatoria mea am ajuns la primul zid, si cumva am ajuns sa iubesc ceea ce e dincolo de el. Dar azi e poate prea tarziu. Maine poate nu va fi. 
                       

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Imagine
"Tu nu esti mort, tu esti in ratacire, suflet al nostru care atata plangi" Dante                                Cu ochii intredeschisi ( subcapitolul 2 )                        Am cazut precum o cometa, invaluit in flacari si vise, dar prabusirea mea nu a cauzat nici o rana pamantului, el m-a primit calduros, cu bratele deschise, gata sa imi serveasca drept casa, drept meleaguri parintesti, un refugiu pana in ziua cand aripile mi se vor reface, si voi fi pregatit din nou sa devin pretendent la paradis. Stau in genunchi, cu palmele pe pamant, cu ochii intredeschsi, pentru ca nu sunt pregatit inca sa platesc pretul pentru a privi in sus. Deschid ochii, prima raza de soare imi palmuieste chipul si ma speriu ca obrazul imi arde. Asa am cunoscut primul rasarit de dupa ploaie.  ...
Citiți mai multe
Imagine
Capitol fara numar         De ce acum, de ce atunci, de ce candva.     De ce niciodata, de ce pentru totdeauna, de ce eu.     De ce tocmai parca simt ca pentru cateva clipe mi-am pierdut cunostinta intre amintiri si vise? Si atunci ce e prezentul?     Si in fundal, o mica lumina ce palpaie, urmaresti aceasta flacara ce nu lumineaza, ci creeaza doar umbre. Privesti acest necunoscut ce te priveste inapoi, fara ochi, fara chip, fara varsta si parca iti doresti sa fi in locul lui, fara simturi, fara judecata, neatins de timp. O maretie ce o poti ucide printr-un simplu gest, sa il scufunzi in bezna din care a reusit pentru moment sa evadeze. Stinge lumina.     Avem ce invata de la umbre. Ele iubesc linistea, nu se tem si sunt mereu bucuroase sa renasca la fiecare scanteie. Ele cunosc toate raspunsurile si cu toate astea tac, poate asta le face atat de ...dorite. Nu au nevoie de nimeni sa le salveze, dai...
Citiți mai multe

Pasiuni

Imagine
cateodata ma dezgust. un om de inteligenta mea, caruia pe neasteptate ii place sa recidiveze la partea de bestie pentru ca pofteste tentatia,se lasa prizonier placerii, in absenta inhibitiei ce lasa loc dezlantuirii, pentru ca tanjeste pana la limita nebuniei dupa pasiunea ce rupe orice fibra ce nu apartine corpului, pentru a deveni un neleguit in lumea ei, care sa cotropeasca tot ce e mai senzual, mai animalic in ea, tot ce si-a dorit si s-a temut sa ceara, nu a avut glas, asa ca am venit sa ii daruiesc zgomotul. totul incepe simplu; imi place sa te privesc, sa stiu ca in interiorul tau e o inima pregatita sa o ia razna, gata sa mi te predea pentru cateva clipe, gata sa te dezbrace ca sa te pot pedepsi cu tot ceea ce nu exista in lipsa atingerii. cateva soapte care imi ard tot aerul din plamani, asa ca, flamand, ma apropiu de tine sa iti rapesc cateva respiratii, iti mangai usor fata ca sa iti distrag atentia de la crima ce urmeaza sa o comit, o crima ce tu ai ...
Citiți mai multe