The Last Firewall

"Tu nu esti mort, tu esti in ratacire, suflet al nostru care atata plangi" Dante                                Cu ochii intredeschisi ( subcapitolul 2 )                        Am cazut precum o cometa, invaluit in flacari si vise, dar prabusirea mea nu a cauzat nici o rana pamantului, el m-a primit calduros, cu bratele deschise, gata sa imi serveasca drept casa, drept meleaguri parintesti, un refugiu pana in ziua cand aripile mi se vor reface, si voi fi pregatit din nou sa devin pretendent la paradis. Stau in genunchi, cu palmele pe pamant, cu ochii intredeschsi, pentru ca nu sunt pregatit inca sa platesc pretul pentru a privi in sus. Deschid ochii, prima raza de soare imi palmuieste chipul si ma speriu ca obrazul imi arde. Asa am cunoscut primul rasarit de dupa ploaie.  ...

Cateva randuri din primul capitol care l-am inceput aseara, cu asta dau startul                                         Paradis si Dincolo de tine                                   Cap I "Pana cand soarele va rasari si pentru voi, tenebrelor" Mihai                                                                 Ploaie in Paradis ( subcapitolul 1 )...

cateodata ma dezgust. un om de inteligenta mea, caruia pe neasteptate ii place sa recidiveze la partea de bestie pentru ca pofteste tentatia,se lasa prizonier placerii, in absenta inhibitiei ce lasa loc dezlantuirii, pentru ca tanjeste pana la limita nebuniei dupa pasiunea ce rupe orice fibra ce nu apartine corpului, pentru a deveni un neleguit in lumea ei, care sa cotropeasca tot ce e mai senzual, mai animalic in ea, tot ce si-a dorit si s-a temut sa ceara, nu a avut glas, asa ca am venit sa ii daruiesc zgomotul. totul incepe simplu; imi place sa te privesc, sa stiu ca in interiorul tau e o inima pregatita sa o ia razna, gata sa mi te predea pentru cateva clipe, gata sa te dezbrace ca sa te pot pedepsi cu tot ceea ce nu exista in lipsa atingerii. cateva soapte care imi ard tot aerul din plamani, asa ca, flamand, ma apropiu de tine sa iti rapesc cateva respiratii, iti mangai usor fata ca sa iti distrag atentia de la crima ce urmeaza sa o comit, o crima ce tu ai ...

Capitol fara numar         De ce acum, de ce atunci, de ce candva.     De ce niciodata, de ce pentru totdeauna, de ce eu.     De ce tocmai parca simt ca pentru cateva clipe mi-am pierdut cunostinta intre amintiri si vise? Si atunci ce e prezentul?     Si in fundal, o mica lumina ce palpaie, urmaresti aceasta flacara ce nu lumineaza, ci creeaza doar umbre. Privesti acest necunoscut ce te priveste inapoi, fara ochi, fara chip, fara varsta si parca iti doresti sa fi in locul lui, fara simturi, fara judecata, neatins de timp. O maretie ce o poti ucide printr-un simplu gest, sa il scufunzi in bezna din care a reusit pentru moment sa evadeze. Stinge lumina.     Avem ce invata de la umbre. Ele iubesc linistea, nu se tem si sunt mereu bucuroase sa renasca la fiecare scanteie. Ele cunosc toate raspunsurile si cu toate astea tac, poate asta le face atat de ...dorite. Nu au nevoie de nimeni sa le salveze, dai...