i wish i could make you feel better
Capitolul 4
Oare noi suntem fabricati in China? Stai putin sa imi verific eticheta; are cineva un aparat pentru citit codul de bare? Eh lasa nu conteaza, cel mai important lucru e sa ma asigur ca sunt consumat pana nu imi expira termenul de valabilitate.
Priveste suma de replici cliseu de mai sus si realizeaza ceva: omul a ajuns o repetitie condamnata sa expire obligatoriu la termen, o comoditate. Umanitatea a ajuns sa fie o masa plata, uniforma, in care o singura voce se va auzi doar daca alte 7 miliarde tac. Si ghici ce? E cam liniste. In lumea aceasta te nasti erou ca sa mori o tragedie. Din momentul in care dechizi ochii, de la prima raza de soare care iti palmuieste fata si te sperii ca obrazul iti arde, esti o marfa, un bun, esti inferior, esti intersanjabil, esti fara voce, fara nume. Valoarea ta la nastere este inexistenta, te nasti in genunchi, cu palmele pe pamant si privirea fixata sub orizont, pentru ca inca nu iti permiti sa platesti pretul sa poti privi in sus.
Fiinta umana si-a cam abandonat scopul de miracol pentru a fi o mica parte stabila dintr-un cerc monoton. Dar cat de stabila e oare cu adevarat? E drept, macar daca esti un punct neinsemnat nu ai responsabilitate, si orice dezastru nu e vina ta .... dar nici orice victorie.
Cand exista un surplus din ceva, pretul fiecarei parti automat scade; de aceea, spus simplu, diamantul este mai scump ca si carbunele. Hai sa ne luam sapa in spate, mina ne asteapta, mizeria a pregatit deja masa de pranz si praful va fi oaspete de onoare; felul principal e noroi imbibat cu truda si suferinta. De ce sa ne chinuim sa cautam diamante cand palmele noastre tresar de bucurie cand bataturile fac cunostinta cu o bucata de pamant rece si indiferenta.
Nu vreau sa fiu politic si de aceea voi fi scurt pe acest subiect. Nici o forma de conducere nu reuseste cand vine vorba de fiinta umana. Daca comunismul ucide speranta, democratia ucide valoarea si nu numai atat; in orice sistem menit sa creeze o masa uniforma de oameni, coruptia va avea loc de cinste, pentru ca putere corupe, si putere absoluta corupe absolut. Cam atat despre politic.
Si atunci ce sa facem, sa traim in haos? Eh daca am putea am fi ideal. Sa fim niste incandescente in intuneric libere sa ardem, ar fi minunat; omul nu e facut sa fie uniform, spiritul lui e prea rebel, prea razvratit, poate fi nimic sau totul prin simpla existenta; si noi l-am inlantuit. Se pare ca a avut loc in istorie asasinarea vointei umane, si azi traim doar in cenusa ramasitelor uitate dupa incendierea monumentului om.
Bine zis traim, nu existam. Pentru ca a trai, simplu zis, implica doar un trai, nu stim daca e bun sau rau prin definitie. A trai e doar o explicatie, a exista e o afirmatie; a exista este forma universala a oricarei lucru care face referire la viata. A exista inseamna in primul rand, a supravietui cu adevarat.
Dar putem inca spera ca ceva complet neasteptat se va intampla si in sfarsit vom avea salvare. Omul mereu va tanji dupa miracole. Sa consideram putin ce inseamna un miracol. E o asteptare sa se intample ceva din senin fara ca tu sa depui efort deloc. Daca e asa , putem considera imposibilul ca opusul miracolului, ceva pentru care lupti si nici in ruptul capului nu se va indeplini. Acum sa consideram viata; viata este un punct mobil intre imposibil si miracol. Directia punctului depinde doar de tine.
Asadar in viata esti pur si simplu un ratacit prins intre un munte si o plaja prea fierbinte. Muntele iti va reprezenta imposibilul, iar plaja cu nisip incins si roci va fi miracolul, pe care tu nu il vei primi pentru ca nu vei indrazni sa iti arzi talpile, sa sangerezi, si vei sta doar linistit pe loc, asteptand sa vina marea la tine. Succes cu rabdarea cand astepti.
Ah, ca sa fim complet realisti .... plaja e plina de oameni cu chipuri blande cu bete in mana, care iti vor aplica cateva zambete violente pe spate ca sa te intoarca din drum.
Deci esti un bun de consum, o marfa destinata sa expire la comanda, prins intre doua prapastii. Esti etichetat cu un pret de nimic, silit sa platesti altora ca sa poti cumpara si tu un ceas cu alarma sa prinzi si tu din cand in cand un rasarit de soare, fara nici un zambet pentru ca te dor toate oasele cum ai dormit pe jos; ceasul te-a costat tot ce aveai.
Curaj, vointa, speranta, determinare, noroc, nici una dintre calitatile necesare victoriei nu iti vor fi de ajuns; lipseste cavalerul care sa iti antreneze si sa iti conduca armata si vei avea doar un grup de fermieri cu furci si topoare. Ai nevoie de o scanteie care sa iti porneasca sangele in venele mototolite, care s-au uscat pe pieptul tau ca o panza de paianjen abandonata, care iti taie orice avant.
Ai nevoie de....
Capitolul 4
Oare noi suntem fabricati in China? Stai putin sa imi verific eticheta; are cineva un aparat pentru citit codul de bare? Eh lasa nu conteaza, cel mai important lucru e sa ma asigur ca sunt consumat pana nu imi expira termenul de valabilitate.
Priveste suma de replici cliseu de mai sus si realizeaza ceva: omul a ajuns o repetitie condamnata sa expire obligatoriu la termen, o comoditate. Umanitatea a ajuns sa fie o masa plata, uniforma, in care o singura voce se va auzi doar daca alte 7 miliarde tac. Si ghici ce? E cam liniste. In lumea aceasta te nasti erou ca sa mori o tragedie. Din momentul in care dechizi ochii, de la prima raza de soare care iti palmuieste fata si te sperii ca obrazul iti arde, esti o marfa, un bun, esti inferior, esti intersanjabil, esti fara voce, fara nume. Valoarea ta la nastere este inexistenta, te nasti in genunchi, cu palmele pe pamant si privirea fixata sub orizont, pentru ca inca nu iti permiti sa platesti pretul sa poti privi in sus.
Fiinta umana si-a cam abandonat scopul de miracol pentru a fi o mica parte stabila dintr-un cerc monoton. Dar cat de stabila e oare cu adevarat? E drept, macar daca esti un punct neinsemnat nu ai responsabilitate, si orice dezastru nu e vina ta .... dar nici orice victorie.
Cand exista un surplus din ceva, pretul fiecarei parti automat scade; de aceea, spus simplu, diamantul este mai scump ca si carbunele. Hai sa ne luam sapa in spate, mina ne asteapta, mizeria a pregatit deja masa de pranz si praful va fi oaspete de onoare; felul principal e noroi imbibat cu truda si suferinta. De ce sa ne chinuim sa cautam diamante cand palmele noastre tresar de bucurie cand bataturile fac cunostinta cu o bucata de pamant rece si indiferenta.
Nu vreau sa fiu politic si de aceea voi fi scurt pe acest subiect. Nici o forma de conducere nu reuseste cand vine vorba de fiinta umana. Daca comunismul ucide speranta, democratia ucide valoarea si nu numai atat; in orice sistem menit sa creeze o masa uniforma de oameni, coruptia va avea loc de cinste, pentru ca putere corupe, si putere absoluta corupe absolut. Cam atat despre politic.
Si atunci ce sa facem, sa traim in haos? Eh daca am putea am fi ideal. Sa fim niste incandescente in intuneric libere sa ardem, ar fi minunat; omul nu e facut sa fie uniform, spiritul lui e prea rebel, prea razvratit, poate fi nimic sau totul prin simpla existenta; si noi l-am inlantuit. Se pare ca a avut loc in istorie asasinarea vointei umane, si azi traim doar in cenusa ramasitelor uitate dupa incendierea monumentului om.
Bine zis traim, nu existam. Pentru ca a trai, simplu zis, implica doar un trai, nu stim daca e bun sau rau prin definitie. A trai e doar o explicatie, a exista e o afirmatie; a exista este forma universala a oricarei lucru care face referire la viata. A exista inseamna in primul rand, a supravietui cu adevarat.
Dar putem inca spera ca ceva complet neasteptat se va intampla si in sfarsit vom avea salvare. Omul mereu va tanji dupa miracole. Sa consideram putin ce inseamna un miracol. E o asteptare sa se intample ceva din senin fara ca tu sa depui efort deloc. Daca e asa , putem considera imposibilul ca opusul miracolului, ceva pentru care lupti si nici in ruptul capului nu se va indeplini. Acum sa consideram viata; viata este un punct mobil intre imposibil si miracol. Directia punctului depinde doar de tine.
Asadar in viata esti pur si simplu un ratacit prins intre un munte si o plaja prea fierbinte. Muntele iti va reprezenta imposibilul, iar plaja cu nisip incins si roci va fi miracolul, pe care tu nu il vei primi pentru ca nu vei indrazni sa iti arzi talpile, sa sangerezi, si vei sta doar linistit pe loc, asteptand sa vina marea la tine. Succes cu rabdarea cand astepti.
Ah, ca sa fim complet realisti .... plaja e plina de oameni cu chipuri blande cu bete in mana, care iti vor aplica cateva zambete violente pe spate ca sa te intoarca din drum.
Deci esti un bun de consum, o marfa destinata sa expire la comanda, prins intre doua prapastii. Esti etichetat cu un pret de nimic, silit sa platesti altora ca sa poti cumpara si tu un ceas cu alarma sa prinzi si tu din cand in cand un rasarit de soare, fara nici un zambet pentru ca te dor toate oasele cum ai dormit pe jos; ceasul te-a costat tot ce aveai.
Curaj, vointa, speranta, determinare, noroc, nici una dintre calitatile necesare victoriei nu iti vor fi de ajuns; lipseste cavalerul care sa iti antreneze si sa iti conduca armata si vei avea doar un grup de fermieri cu furci si topoare. Ai nevoie de o scanteie care sa iti porneasca sangele in venele mototolite, care s-au uscat pe pieptul tau ca o panza de paianjen abandonata, care iti taie orice avant.
Ai nevoie de....
Comentarii
Trimiteți un comentariu