"Pe drumul unei noi zi cresc florile trecutului. Nu ai vrea sa zbori?" Mihai Micul Nicaieri ( subcapitolul 4 ) Aici e iadul, dar aici mai e si speranta. Aici e speranta, in infernul zambetelor false, si e destula cat sa te umple pe tine pahar rasturnat ce te rezemi in cioburi. Pe tine, ce te-ai luptat sa te eliberezi de aceleasi fantome ce acum te bantuie, pe tine ce acum arzi ca o flacare ce cere iertare unei furtuni. Aici in Micul Nicaieri stau ridicate doar ziduri, ce le cladesc zi de zi suflete care se tem de ce le-ar putea fura altii. Au ajuns sa iubeasca mai mult zidurile decat ceea ce ele apara, isi ascund umbra intre pietricele si se feresc de cei ce cauta diamante. ...